TEMA PENTRU SCOALA DE VARA- PSIHOLOGIA CREATIVITATII

Arhitectii lumii - prima miscare educationala Pay it forward

Proiect - descriere : ARHITECTII LUMII

Prima educatie sociala este reperul psihopedagogic creativ care se bazeaza pe stimularea copiilor cu potential ridicat, avand ca scop stimularea inteligentei emitionale armonioase, implicarea lor in proiecte sociale, proiecte de viitor. Scopuri :

• dezvoltarea potenţialului uman în jurul Q.I. (studiile dedicate acestui termen au indicat că inteligenţa este distinctă de creativitate);

• creşterea competiţiei în afaceri şi industrie;

• utilizarea eficientă a resurselor umane;

• descoperirea a noi şi performante soluţii de rezolvare a problemelor;

• dezvoltarea societăţii;

• constituirea unei noi discipline;

• dezvoltarea cunoaşterii, îmbogăţirea cunoştinţelor;

fenomenul uman natural, aspect important al societăţii omeneşti;

• creşterea interesului în problemă;

• intensificarea proceselor de învăţare creativa

Cele 11 raţiuni conturează, în concepţia autorului menţionat, tot atâţia factori motivaţionali ce impulsionează şi susţin cercetările în domeniul creativităţii. Copiii sunt primii care pot participa la dezvoltarea si implementarea societatii civile. Astfel, acestia vor deveni experti in campanii sociale de mare anvergura.

Într-un studiu finalizat în 1988 (Stoica Ana, Caluschi Mariana, 1988) , noi clasificam raţiunile ce impun studiul creativităţii în raţiuni sociale şi raţiuni individuale, între raţiunile sociale delimitam factori de ordin general, larg umanitari, între care includeam explozia cunoştinţelor tehnico-ştiinţifice, asaltul informaţiilor, apariţia unor meserii şi dispariţia altora, crizele planetare şi creativitatea ca datorie patriotică şi de serviciu etc. între raţiunile de ordin individual includeam: trebuinţa de auto realizare, creşterea capacităţii de adaptare şi integrare socială, întărirea mecanismului de apărare împotriva stress.

Dilema veche

Dilema veche

Suferinta unui popor este intotdeauna semnul Destinului crestinesc... Copilulu ne invata sa iubim chiar si in cele mai grele momente

„Scoala suferintei nu este un timp de fericire, ci de educare". Dumnezeu nu ne cere sa afisam o bucurie fortata si artificiala atunci cand trecem prin pedeapsa. Crestinii nu se bucura din pricina necazurilor, ci in ciuda lor!”

Pentru prima data in viata mea dau sa vad de un copil de aproape cinci anisori in fata unui public atat de mare care vorbeste atat de cald in fata atator oameni.(…) Parca ar striga un ajutor din Lui Dumnezeu ( Doamne, cata suferinta e in lumea asta!), cerului sa trimita Pacea in tara lor, jelindu-si tara. Ne mor eroii, si ne plang copiii acasa, ne plange tara de foamete si violente. Cati dintre dumneavoastra ati dori sa aflati ce este in sufletul copilului cand aflat in preajma conflictelor armate? Cati dintre dumneavoastra ati renunta la viata pentru SALVAREA LUMII? Iata, acest copil minunat, de numai cinci ani ne invata ce este viata, cum sa cerem Creatorului nostru mila, iertare, iar noi... nu suntem in stare sa iubim!? De ce? De ce? De ce? Atunci ne aducem aminte de pedepsele destinului atunci cand ne dam seama ca se apropie sfarsitul? Si acel sfarsit amar care sa se apropie de noi ca un tavalug de suferinte. Ce-o fi spus, Doamne, acel copil?! Ce simte acel copil? Am incercat sa intreb un profesor de specialitate sa imi traduca cateva cuvinte din ceea ce spune copilul: „ Lupta nostra este iubirea fata de semenii nostrii. Sa nu incetam sa-i iubim vreodata, sa nu ne ranim unii pe altii”, spunea copilul iranian! Suferinta pentru lucrarea Domnului este gustata de toti aceia care calca pe urmele lui Isus Christos si lucreaza pentru avansarea Evangheliei in lume. Iata motivul pentru care sufar asa de multi credinciosi care incearca sa mearga pe calea ingusta si sa se tina foarte aproape de Domnul. De fapt, Domnul Isus ne-a spus de mult despre aceasta: „In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33).

AVEM NEVOIE DE UN PAY IT FORWARD- COPIII GIFTED CER OPRIREA VIOLENTELOR ASUPRA IRANULUI

UN COPIL DIN IRAN SUSTINE O PREDICA PRIVIND CU LACRIMI DE DURERE... OPRITI VIOLENTA!

PETIŢIE PENTRU ÎNCETAREA ARESTÃRII ŞI EXECUŢIEI COPIILOR

Domnului Secretar General al Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon, Domnului Ghid Suprem al Republicii Islamice Iran, Ayatollahul Seyed Ali Khamenei şi Domnului Şef al Justiţiei al Republicii Islamice Iran, Ayatollahul Mahmoud Hashemi Shahroudi
Noi subsemnaţii, suntem profund preocupaţi de menţinerea aplicării pedepsei cu moartea tinerilor iranieni acuzaţi de delicte comise înaintea (implinirii) vârstei de 18 ani.

Articolul 6.5 din Pactul internaţional relativ la drepturile civile şi politice (ICCPR) declară:
"O sentinţa de moarte nu poate fi impusă pentru crime comise de persoane în vârstă de mai puţin de 18 ani".

Articolul 37 (a) al Convenţiei relative la drepturile copilului (CRC) stipuleazã cã:
"Nici pedeapsa capitală, nici încarcerarea pe viaţă fără posibilitatea eliberării nu trebuie să fie pronunţate pentru infracţiunile comise de persoane în vârstă de mai puţin de 18 ani. "
În calitate de stat semnatar, guvernul iranian este supus obligaţiei internaţionale de a respecta aceste două articole. În ciuda acestui fapt, Amnesty International a raportat execuţia a 21 de delincvenţi juvenili în Iran din 1990. În numeroase cazuri, aceşti minori au fost menţinuţi în detenţie până la vârsta de 18 ani înainte de a fi executaţi.

În ianuarie 2005, Comitetul pentru drepturile copilului al ONU, care controlează respectarea Convenţiei relative la drepturile copilului de Statele semnatare, a rugat Iranul sa înceteze imediat toate execuţiile delincvenţilor juvenili şi să abolească folosirea pedepsei cu moartea pentru aceste cazuri. In perioada verii anului 2006, parlamentul iranian ar fi votat un proiect de lege care stabilea crearea unor tribunale speciale pentru copii şi adolescenţi, dar acest proiect nu a fost încă aprobat de Consiliul Gardienilor, care supervizează legislaţia din Iran astfel încât să garanteze conformitatea acesteia cu principiile islamice. În timpul acestor ultimi patru ani, autoritatile iraniene ar fi studiat o legislaţie care să interzică pedeapsa cu moartea pentru delincvenţii juvenili. Declaraţiile recente ale unui purtător de cuvânt judiciar lăsa să se inţeleagă că propunerea de lege nu ar introduce pedeapsa cu moartea decât pentru anumite crime, şi nu pentru toate crimele comise de copii.
În ciuda acestor eforturi, numărul delincvenţilor juvenili executaţi in Iran a crescut în cursul acestor ultimi doi ani. În luna martie 2007, cel puţin 25 de delincvenţi juvenili se aflau încă pe culoarele morţii în Iran. Iată lista cu numele şi vârstele lor în momentul crimelor care li se reproşează (pentru aceia pentru care aceste informaţii sunt cunoscute) :

1. Delara Darabi, 17 ani
2. Beniamin Rasouli, 17 ani
3. Hossein Toranj, 17 ani
4. Hossein Haghi, 17 ani
5. Morteza Feizi, 16 ani
7. Ali Mahin Torabi, 16 ani
8. Milad Bakhtiari, 16 ani
9. Farshad Sa'eedi, 17 ani
10. Hossein Gharabaghloo, 16 ani
11. Shahram Pourmansouri, 17 a ani
12. Hedayat Niroumand, 15 ani
13. Mohammad Mousavi
14. Mostafa, 16 ani
15. Mahmoud, 17 ani
16. Hamid, 17 ans
17. Sajjad, 17 ani
18. Farzad, 15 ani
19. Asghar, 16 ani
20. Iman, 17 ani
21. Ne'mat, 15 ani
22. Hamzeh S, 17 ani
23. Saber
24. Reza Alinejad, 17 ani
25. Sina Paymand, 17 ani

Noi subsemnaţii, le solicităm autorităţilor iraniene:

- să furnizeze o listă completă a tuturor persoanelor condamnate la moarte în vârstă de mai puţin de 18 ani.
- să suspende imediat toate execuţiile şi să împiedice orice nouă aplicare a acestor pedepse unor delincvenţi juvenili.
- să ia măsuri imediate pentru abolirea definitivă a pedepsei cu moartea pentru toţi delincvenţii juvenili, în virtutea obligaţiilor Iranului în calitate de Stat parte al ICCPR şi CRC.

Noi subsemnaţii, rugăm stăruitor Naţiunile Unite, Înaltul Comisariat al Naţiunile Unite pentru drepturile omului şi Comitetul pentru drepturile copilului al ONU :

- să ceară guvernului iranian să se conformeze imediat obligaţiilor sale internaţionale aşa cum sunt ele definite de PIDCP şi de CDE.

Cu sentimentele noastre cele mai sincere,

Subsemnaţii

Faceti click aici pentru semnarea petitiei:
http://www.petitiononline.com/sce/petition-sign.html

Nume _____________________
E-mail _____________________
Tara _____________________
Titlu, functie _____________________

IRSCA GIFTED EDUCATION (Supradotati.ro) - CV Kristof Lajos

IRSCA GIFTED EDUCATION (Supradotati.ro) - CV Kristof Lajos

Pay It Forward Foundation

Pay It Forward Foundation: "Kimachipena (Let's all come together)"

Conceptul de Pay it forward va exista si in Romania, nu doar prin campanii, el va exista in inima unei fundatii europene- expert in campanii sociale !

Dă mai departe! "Pay It Forward" este o mişcare internaţională care a luat naştere în Statele Unite.

Conceptul "Pay it Forward" este simplu - când cineva te ajută, nu-l răsplăti pe binefăcător, ci fă şi tu acelaşi lucru pentru o altă persoană. Mişcarea Pay it Forward este consecinţa unui succes literar şi cinematografic: în anul 2000, Catherine Hyde publică volumul cu acelaşi nume. Tot atunci este lansat şi filmul Pay It Forward.

Actori de calibru au dat viaţă personajelor şi au adus greutate conceptului care s-a răspândit aproape instantaneu. Din senin, îşi aminteşte autoarea, au început să apară ştiri despre persoane care făceau acte de cartiate, făceau lucruri bune spontan şi din toată inima şi care cereau în schimb un singur lucru: Pay it Forward, adică Dă mai departe!

Organizaţia "Pay it Forward" a fost o urmare firească. Au apărut burse Pay It Forward, numeroase universităţi organizează campanii Dă mai departe, iar ducatoarele îşi învaţă copiii lecţia de a dărui celorlalţi. Una dintre cele mai renumite campanii Dă Mai departe a fost organizată de Oprah Winfrey. 300 de oameni au primit 1000 de dolari şi sarcina de a folosi banii pentru a face un lucru bun pentru cei din jur.

Conceptul este însă mult mai vechi, Benjamin Franklin însuşi îl folosea şi îl invoca încă din 1784. Într-o scrisoare îi cerea unui prieten, căruia îi împrumutase bani, să nu-i retuneze, ci să-i dea mai departe unui alt prieten care are nevoie. Această idee simplă a dat naştere unei mişcări internaţionale. Din America campania a ajuns în Polonia, Egipt, Canada, Scoţia, Noua Zeelandă

VORBELE IN VAN...MA DOR!

M-am saturat pana peste cap sa aud incolo-incoace: Copiii gifted trebuie sprijiniti. S-au realizat foarte mult studii referitor la situatia copiilor cu abilitati inalte si copii supradotati intelectual. Cred ca fiecare dintre dumneavoastra are o poveste de spus, scris. Insa, in fiecare parte a sufletului, acolo, unde ai investit multa munca, efort si nopti nedormite, cineva sa vina sa iti tranteasca in fata un NU SE POATE de nu te vezi, sau, S-A REZOLVAT- nu se poate. M-am saturat sa aud despre oameni "limitati" si infipti in fotolii direct cu carnetul politic, conducatori semeti, cu fruntea lata de cinci kilometri si degeaba. Centrele de excelenta din Romania sunt doar promisiuni, care sper sa fie puse in practica, macar in precampania electorala, asa, de dragul copiilor. In cursul saptamanii trecute am citit un material despre o fetita de 11 ani, provenita dintr-o familie cu conditii precare, premianta, INVATA LA LUMANARE.

Diana, farmecul unei lumi dansand

O pasiune destul de costisitioare si greu de pus in practica. A participat la multe concursuri nationale unde la toate a obtinut locuri fruntase. Dar de mica a avut un vis, acela de a putea concura, alaturi de trupe si pasionati de dans modern din intreaga lume, pe scenele concursurilor internationale, ce sunt organizate in lume de IDO - International Dance Organization.Are pana acum trei medalii de aur si una de bronz obtinute la cele cinci participari. La numai 17 ani a obtinut licenta internationala de dansator profesionist iar din octombrie 2006 este Membru de Excelenta IRSCA Gifted Education, singura fundatie din Romania care sprijina copii talentati si supradotati. Dar cu ce pret?

Levente Tilica- magia culorilor, universul fericirii

Un tanar sensibil, provenit de la centrele de plasament din Mures se zbate sa isi caute sponsori pentru a continua studiile in strainatate. Am reusit sa fac ceva pentru el. La propunerea mea, Protectia Copilului va organiza o expozitie de picturi. Doamne ajuta!

Juliano- va aduce aurul Romaniei- prima pagina a istoriei

"Sunt Zamolo Giuliano Isa, un copil normal, a carui pasiune este una mai putin obisnuita: WUSHU. Am 13 ani si practic artele martiale de la varsta de 6 ani. Totul a inceput in joaca, cand un antrenor a intrat in clasa si ne-a propus noua, elevilor din clasa I, pe vremea aceea sa ne inscriem la cursurile de karate organizate in scoala noastra. Cum la varsta aceea esti tentat de orice este nou, am vrut si am insistat sa merg si eu. Dupa aproximativ 3 ani de practicare a stilului Shito-ryu, am participat prima data la campionatul national. Am avut atunci prima dezamagire din viata mea. Ajuns in lupta pentru podium am obtinut doar locul 3, desi toata lumea a vazut ca meritam mai mult. Datorita intereselor adultilor, pe care nu le puteam intelege atunci, am pierdut medalia de aur pentru care muncisem atatia ani. Dezamagirea m-a impiedicat sa mai merg la antrenamente, cel putin nu cu atata pasiune ca pana atunci. Parintii au vrut sa ma transfere la un alt club, dar presedintele clubului unde activasem pana atunci le-a cerut parintilor o suma de 2.000 de dolari pentru a-mi da dezlegarea. Atunci parintii mei au decis sa schimb stilul, intrucat suma era imensa pentru posibilitatile lor. Am fost recomandat unui antrenor de Wushu. Acest om a facut din mine ceea ce sunt astazi...
Dar sa va spun ce este de fapt Wushu. Este arta de a lupta, cu sau fara arme, care a inflorit in China antica in jurul secolului VI i.d.Hr. si care a fost dezvoltata in paralel in mai multe centre de initiere, devenite ulterior scoli autentince, conduse de experti ramasi in legenda prin forta si agilitatea lor extraordinara."

Lista ar putea continua...

PS: Am uitat pentru ce luptam, cine suntem de fapt. Traim in lumea capitalismului, a rautatilor, a self-ului maxim.

Suntem binecuvantati, sau suntem marginile?

MARGINILE DOMNULUI

Acţiunea filmului se petrece în Polonia ocupată de nazişti, în perioada celui de-al doilea război mondial. Romek, un băiat evreu de 12 ani, este salvat de la deportare de un ţăran polonez la înţelegere cu părinţii copilului şi cu preotul catolic din sat. Copilul este practic adoptat, deşi unii vecini sunt suspicioşi. Romek reuşeşte să se împrietenească chiar cu fiii gazdei sale: Vladek şi Tolo, dar şi cu alţi copii din sat, mai ales cu Maria, o orfană de război. Băieţii vecinului suspicios, Pyra şi Robal joacă un rol dublu şi, în cele din urmă, se dovedesc duşmani.

Chiar dacă mai puţine, ororile războiului se resimt şi în comunitatea sătească uitată de lume: mâncarea este săracă, animalele sunt rechiziţionate de trupele germane cantonate în preajmă, trenurile cu deportaţi traversează prin apropiere şi evreii evadaţi sunt prinşi prin păduri, oamenii sunt mai suspicioşi pentru că există turnători printre ei. Ca întotdeauna, cei care profită cel mai mult de pe urma războiului sunt … copiii.

Filmul este turnat din perspectiva candidă a copiilor. Crizele lor cele mai grave sunt cearta cu un prieten, sau pierderea prieteniei unui vechi amic. Rezolvarea problemelor se face cel mai adesea prin mici încăierări şi prin argumentaţii naive. Cele mai deosebite descoperiri sunt specifice vârstei: sexul, suferinţa şi moartea. Din nefericire, prin experienţele pe care le au în condiţiile războiului copiii se maturizează înainte de vreme pentru că încep să urască şi să ţină ură pe duşmanii lor, ceea ce credem că este o deficienţă a adulţilor.

De observat evoluţia personajului principal Romek din perspectiva interacţiunii sale cu alte personaje principale, în ordinea apariţiei: preotul paroh, Vladek, Tolo şi Maria. Părinţii săi au ales calea cripto-iudaismului, considerând că eroismul izvorât din fanatismul religios nu era pentru ei. În această situaţie Romek este în căutarea propriei identităţi, sau mai precis a validării identităţii sale.

Apele, şi aşa tulburi, se agită şi mai tare când preotul îi stârneşte la un joc mai puţin obişnuit: jocul de-a Isus. În pregătirea primei împărtăşanii fiecare copil trebuia să înveţe despre doi dintre apostolii Domnului şi să trăiască asemenea lor. Marea descoperire are loc atunci când copiii află cu stupoare că Isus era evreu nu italian asemenea papei de la Roma.

Harul de a fi Iisus- a vrut sa puna capat razboiului

Jocul continuă cu preluarea iniţiativei de către Tolo care-şi iniţiază ucenicii prin „botez” şi are o tentativă nereuşită de atârnare pe lemn. Moartea substitutivă este un principiu care îl frământă pe Tolo până la consumare. Oportunitatea nu va întârzia prea mult să apară mai ales după ce grupul se divide prin pierderea lui Pyra şi încercarea de asasinare a lui Romek şi violarea Mariei. Ceasul marii încercări soseşte când ultima captură de evrei evadaţi este îmbarcată în tren. În prezenţa lui Romek şi Vladek, Tolo neagă orice asociere cu aceştia şi este urcat în trenul deportaţilor, ducându-şi până la capăt vocaţia de Isus.

În aparenţă Romek caută să supravieţuiască conflictului armat dintre germani şi restul Europei, dar există un alt război căruia el trebuie să-i supravieţuiască: acela al propriei conştiinţe. Opţiunea părinţilor, adică ascunderea identităţii, nu pare a fi acceptată ca şi soluţie de copilul lor. Ascunderea identităţii este o chestiune foarte nenaturală pentru copilul care a învăţat că minciunea este păcat. Cu timpul Romek înţelege că ura împotriva evreilor este iraţională.

Între vis şi ideal- tăcerea ascunsă a copilului supradotat.

„Tăcerea îngerilor e mai dureroasă decât bătaia aripilor de păsări care nu mai încetează să se înalţe mai sus, acolo, în Cerul Viselor. Ascultă cu inima, cu fiecare clipă măsoară orice moment de strălucire a minţii, cristalizarea idealului se face prin simbolurile viselor... „

Mă întreb dacă visul mai poate fi o autosugestie pentru cineva, sau o metodă de autoanaliză, purificare a gândurilor noastre. Un vis poate însemna şi ideal? O magie a faptelor ieşite din orice normal poate fi considerată un gest „ciudat”? Dacă avem curajul să credem, avem puterea să o şi facem? Sau... prea slabi de îngeri am devenit. Îmi povestea la un moment dat, Noris, prietenul meu virtual, cu care nu există o zi sau seară să nu ne luăm rămas bun cu orice fel de scânteie, lumină. Mă refer la discuţii principiale, constructive. O bună vreme am discutat cu el despre fenomenul viselor. Deşi îmi părea de-a dreptul surprinzător despre ceea ce dorea să mă convingă Noris, am luat una dintre lucrările lui Freud Sigmund, „Interpretarea viselor”, editată şi publicată pentru prima dată în 1900. In conceptia lui Freud, visul scoate la iveala amintiri de demult, din perioada copilariei. Diferite probleme sau traume din perioada copilariei se pot manifesta in visuri, astfel ca interpretarea visurilor este foarte utila pentru descoperirea unor evenimente din copilarie care influenteaza decisiv viata adulta. În 1931, Freud scria despre lucrarea sa: „Ea contine acordul intre judecata mea zilnica, a celor mai valoroase descoperiri pe care destinul mi le-a daruit. Insight-ul care mi-a fost dat o singura data in viata”. O singură dată în viaţa mi-a fost dat sa cred ca exista moduri si cai pentru descoperirea destinului, un fel de terapie sugestiva pentru armonizarea afectiva. Atat. Inconstient de aceste mecanisme involuntare, am reusit sa-mi descopar propria personalitate prin modul de reflecta lucrurile asa cum sunt. Am visat, am sperat la idealuri, am crezut. Mi-am creat propria lume dupa legile spirituale, dupa invatatura moral-spirituala. Nu am avut niciun mentor. Fiecare ne-am nascut special. Unii pentru a crea tehnologia, altii pentru a transforma visul in magie si, de la ea sa pornesti catre drumul ce duce la cararea dorintelor profunde, acolo din inconstient. Carl Gustav Jung spune: „Man and His Symbols " („Omul si simbolurile sale"), este ultima lucrare, o antologie de eseuri, la care a colaborat psihologul elvetian. Cu putine luni inainte de a muri, Jung a visat ca vorbea multimii despre opera sa si se pare ca publicul il intelegea, chiar daca psihiatrii nu-l acceptau. Acest vis l-a ajutat sa scrie si sa publice aceasta fascinanta lucrare, prin care reuseste sa dezvaluie universul Inconstientului, al limbajului simbolurilor care sunt constant relevate in vise. Influenta religiei, a magicului, a spiritualului in opera lui Jung este enorma; astfel, visul devine un mesaj, o aducere la cunostinta, un mesaj reluat pana ajunge sa fie inteles. Astfel, visul devine mesagerul Inconstientului, avand misiunea de a ne releva secretele care scapa Constientului si de a le pune in lumina cu o fidelitate surprinzatoare. Identificarea si descrierea continutului si a functiilor viselor, a limbajului simbolurilor din vise l-au ajutat pe Jung la elaborarea unei metode de studiu a viselor (de interpretare sintetica sau constructiva). Mi-a trebuit aproape doua ore sa inteleg despre ce este vorba, citind, bineinteles, cele doua lucrari. Am citat doua personalitati mari in domeniul psihologiei. Sa presupunem ca la vremea respectiva nu se punea accentul pe identificarea copilului supradotat. Einstein, si alti oameni de calibru, din domenii diferite, au reusit sa depaseasca coloana sonora a unui vis in care, actorii suntem chiar si noi... si noi jucam in lumea filmului. Cine nu ar fi vrut sa ajunga un savant de renume? Care nu ar visa la premiile Oscar, sau Nobel? Eu, tu, noi? Mai este cineva? Da. Copiii supradotati. Dar de unde stim? Dar cu ce sunt ei mai presus decat noi? Pentru ca au curajul sa ajunga la un apogeu, si ca viseaza mai mult decat noi? Supradotatii- supranormalii. Fiinte nascute pentru lumea noastra. Ecourile viselor intepatrund totdeauna realitatea din subconstientul nostru. Supradotarea noastra este garantata de la Dumnezeu. Idealul vine din magia dorintelor noastre, visul, cautarea de sine ne-o gasim poate prea tarziu. Devenim ingeri faimosi prea repede, pentru ca lumea nu ne descopera, din cauza lasitatii, mandriei, anxietatii... Lasati pasarile sa zboare cat mai sus, lasati copiii sa viseze la ideal, la magie. Cu timpul, increderea lor vor deveni o putere incredibila. Putem crea o simfonie a lucrurilor excelente, putem fi un Picasso a vietii noastre, descoperiti-va.