De vorba cu destinul suprauman

Putem renunta la propriul vis
Ce arde pe un rug al vietii -
Nepasarii din inima zdrobita
Si-apoi facuta sa simta durerea
Pana la ultima lacrima?
Daca oceanul ar desparte iubirea,
Daca muntii ar canta
Odata cu duelul valurilor lacuri
Ce framanta pietre de diamant
Arse de soare...
Si flori sa creasca sub radacina
Sufletului nostru,
Si ploi sa cada peste ea,
Ca un talaz simfonic.
Ce-ar mai ramane
Din lumea noastra
Si noi ?!
Treziri reci de rasarit,
Firave, pierdute-n spatiu
Cantam pe stele-n allegretto?
Suflam cu aur viitorul nostru
Si ingropam comoara-n minciuna?
Lasam copii sa piarda lupta vietii
Si plangem dupa faima,
Caci nimeni nu-i acolo sa o vada
Doar Dumnezeu, acolo, Sus.
Va las epilog printre a mele randuri
Si cu a mele punctuatii rastignite
Pe crucea suferintei,
Ma resemnez cu lumea voastra
Ca am pe-acest taram frati
Eroi, ce lupta cu sabia mintii
Si puterea iubirii.