miercuri, 4 iunie 2008

Copilul Cerului




Daca eram un inger, imbratisam fiecare frunza a copacilor, admiram frumusetea, splendoarea verde a naturii, fugeam dupa fiecare raza de soare, acopeream fiecare umbra ascunsa in pamant cu mine. Cat costa un profet? Dar un film al vietii de dincolo? Care este cel mai frumos cadou pe care l-ai primit in viata ta? La varsta de 12 ani, in seara Ajunului de Craciun, cu rani pe spate, ochii tulburati si plini de lacrimi, fata de sange, am ramas in genunchi aproximativ trei ore, aproape cu sufletul stins, cu gandul la Nasterea Domnului, cea mai mare bucurie. Uun copil de 10 ani, urcase la mine in camera: Lajos, simt ca viata se opreste chiar in momentul acesta! Genunchii mei, ca niste lumanari aprinse, fruntea plina de sudoarea cauzata durerii, ii raspund: Adevarul il vom gasi peste ani! Atunci, vom da de profetia noastra. Copilul de langa mine, pedepsit si el, inspaimantat de ceea ce ii spun, ma intreaba daca exista cu adevarat Dumnezeu, atunci, de ce nu ne salveaza de la aceste suferinte? Stau… Gandesc… Cu teama de a nu vorbi vreo prostie : Da, El exista! Atunci, de ce nu se arata, mai intreaba, copilul. El exista in sufletele noastre, ne-am nascut cu un destin, suntem copiii speciali a Lui! Stii de ce? Pentru ca in curand vom deveni cei mai de seama ingeri a lui Hristos! In lumea noastra, ura este sentimentul pe care l-am simtit de zi de zi. Iubirea a fost lucrul pretios, ce lipseste cu adevarat! Copilul, innabusit in lacrimi, intreaba: Daca acest iubirea este cea mai pretioasa comoara, atunci, ea unde se afla? Daca ar exista un punct al „Sfarsitului”, omenirea ar putea descoperi iubirea? Nu, pentru ca frica este dusmanul iubirii, e veninul vointei, ne slabeste puterea de a lupta. Ultima intrebare, imi spune copilul. Da! Cand vom ajunge ingeri? In fiecare zi un inger pleaca la Ceruri! Va veni si vremea noastra, ii raspund copilului, dupa care, imi vad de pedeapsa mea. Copilul, cade jos, cu o mana intinsa pe piept, lasat intr-o balta de sange, imi spune: Iubirea... iubirea... e un nor care pluteste deasupra sufletului nostru... e aerul pe care il respiram zilnic... suprematia cereasca. Lacrimile ce curgeau ca niste ploi, s-au transformat in rauri de sperante. A visat! A sperat! Am gasit un profet! A valorat mult! Sufletul lui! Azi, invatam cum sa vindem sufletul celuilalt. Fara sa vrem il ranim, apoi il vindem... indiferentei! Apoi, il cerem inapoi, chiar si cu riscul de a pierde a nostru. Curajul de a fi oameni a devenit o rusine. Frumusetea interioara a devenit un secret ascuns, o pestera in care se ascund cele mai multe secrete a timpului trecut. Acolo, cimitirul iubirii a fost distrus de Poarta Raiului! A venit vremea Adevarului! Intoarceti-va cu fata catre Domnul! Fiecare minut din viata noastra conteaza. Il cersim pe gratis, in numele Lui! Norocul si-l gaseste fiecare! Fiecare aur de pe Pamant poate insemna o bucata de piatra ce simbolizeaza lacomia noastra, dar tot viata vesnica e mai scumpa, rascumpararea poate fi mai ieftina dar dureroasa, chiar dupa ce ai inteles ca fericirea si minunea tine trei zile, si o iei de la capat. Neajunsuri! Mila si dispret! Iertarea, o impacare cu sine, tine si de puterea spirituala cu care Dumnezeu ne-a inzestrat, chiar dupa nastere. Inainte de stingere, copilul si-a iertat fratii, prietenii, colegii mai mari care l-au batut groaznic: Iertati-mi ura si neputinta de a rosti aceste cuvinte care pot inseamna mult pentru voi. In aceste clipe in care astept sa devin Copilul Cerului, cu voia timpului, am inaltat Domnului meu rugaciunea pentru iertarea pacatelor mele care v-au afectat... Isi intoarce privirea spre mine. Stii care e cel mai frumos cadou pe care l-am primit in viata mea? Cand aveam sase ani, tatal meu mi-a spus ca pot deveni cel mai frumos inger... cel mai frumos copil al Cerului...

Niciun comentariu: