„Scoala suferintei nu este un timp de fericire, ci de educare". Dumnezeu nu ne cere sa afisam o bucurie fortata si artificiala atunci cand trecem prin pedeapsa. Crestinii nu se bucura din pricina necazurilor, ci in ciuda lor!”
Pentru prima data in viata mea dau sa vad de un copil de aproape cinci anisori in fata unui public atat de mare care vorbeste atat de cald in fata atator oameni.(…) Parca ar striga un ajutor din Lui Dumnezeu ( Doamne, cata suferinta e in lumea asta!), cerului sa trimita Pacea in tara lor, jelindu-si tara. Ne mor eroii, si ne plang copiii acasa, ne plange tara de foamete si violente. Cati dintre dumneavoastra ati dori sa aflati ce este in sufletul copilului cand aflat in preajma conflictelor armate? Cati dintre dumneavoastra ati renunta la viata pentru SALVAREA LUMII? Iata, acest copil minunat, de numai cinci ani ne invata ce este viata, cum sa cerem Creatorului nostru mila, iertare, iar noi... nu suntem in stare sa iubim!? De ce? De ce? De ce? Atunci ne aducem aminte de pedepsele destinului atunci cand ne dam seama ca se apropie sfarsitul? Si acel sfarsit amar care sa se apropie de noi ca un tavalug de suferinte. Ce-o fi spus, Doamne, acel copil?! Ce simte acel copil? Am incercat sa intreb un profesor de specialitate sa imi traduca cateva cuvinte din ceea ce spune copilul: „ Lupta nostra este iubirea fata de semenii nostrii. Sa nu incetam sa-i iubim vreodata, sa nu ne ranim unii pe altii”, spunea copilul iranian! Suferinta pentru lucrarea Domnului este gustata de toti aceia care calca pe urmele lui Isus Christos si lucreaza pentru avansarea Evangheliei in lume. Iata motivul pentru care sufar asa de multi credinciosi care incearca sa mearga pe calea ingusta si sa se tina foarte aproape de Domnul. De fapt, Domnul Isus ne-a spus de mult despre aceasta: „In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea" (Ioan 16:33).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu